Fata din gazdă (prima parte)

Timp estimat de citire: 17 minute

Soarele dogoritor de iulie îl făcea pe Adam să își șteargă sudoarea de pe frunte la fiecare cinci minute. Emoția afișării rezultatelor la examenul maturității îi întețea moleșeala dată de aerul fierbinte ce plutea în curtea liceului Mihai Viteazul, ca un văl incolor și dens de particule încinse. Lucian îi stătea alături, asemeni unui camarad de război ce îl însoțea la sfârșit de luptă pentru a-și primi decorațiile binemeritate. Un zumzet continuu și molcom se auzea în surdină în jurul lor, produs de sutele de elevi, părinți sau apropiați veniți cu toții să vadă listele finale, ce aveau să le decidă viitorul atâtor tineri.

Bisericuțe de oameni, mai mici sau mai mari, stăteau îngrămădite în apropierea ușilor principale, unde profesorul coodonator urma să vină cu teancul de foi și scotch. Copiii râdeau, vociferau, gesticulau, dar dacă îi priveai cu atenție iți dădeai pe loc seama că nu sunt în apele lor. Teama de eșec îi transfigurase, îi făcuse să se golească de sânge, să pară doar niște făpturi de ceară, modelate de vreun artist discromat sau care nu își dăduse prea mult silința.

“- Vine!” Se auzi un glas din mulțime.

Atunci cu toții, cu mic și cu mare, au început să se îmbulzească spre locul cu pricina, de parcă ieșise pe scenă un artist în vogă, precum o făceau la concertele plătite de primărie în zilele de sărbătoare ale micuțului oraș de provincie.

“- Felicitări amândurora.” Le spuse mama băieților, luându-i în brațe și sărutându-i pe rând. “Bravo! Acum sunteți absolvenți.”

Ambii frați luaseră note mari la bacalaureat. Vestea cea bună așternuse zâmbete largi pe chipurile familiei Popescu, dându-le un aer proaspăt combinat cu un strop de ușurare, de parcă se văzuseră pentru prima dată după o lungă absență. Tuturor ultimul an de liceu le păruse mai lung ca niciodată. Un an plin de eforturi, meditații, stres și frustrări, presărat cu distracții puține și lipsit de timp liber. Pentru prima dată în viața lor băieții experimentaseră ce înseamnă să nu ai când să te plictisești. Dacă în trecut aveau timp și de sport și de joacă și de toate, în ultimele luni de abia dacă mai deschiseseră consola, sau dacă mai schimbaseră vreo vorbă cu prietenii din cartier.

În drum spre casă au vorbit despre admiterea la facultate, despre viața de cămin, cum va fi când vor merge la Capitală și tot soiul de planuri de viitor. Tinerii erau năpădiți de genul acela de bucurie de început de viață, pe care nu de multe ori iți este dat să îl trăiești. Sentimentul pur de gratitudine amestecat cu o dulce emoție trupească, ce doar omul neprihănit îl poate resimți, ce numai persoana care încă nu a întâlnit suflete pierdute și inimi rănite îl poate cunoaște.

Firul discuțiilor a fost însă întrerupt de un telefon primit de mama lor. După ce a schimbat câteva vorbe cu interlocutorul misterios, a închis și le-a zis:

“-Trebuie să vă spun ceva.”

Ambii flăcăi și-au întors privirile curioase către Maria și au ridicat din sprâncene în semn că o ascultau.

“-Pentru că mergeți la București, eu și tatăl vostru am decis să nu lăsăm ambele dormitoare goale și am adus pe cineva să locuiască în camera lui Adam.”
“-În camera mea? Pe cine?” Întrebă supărat băiatul.
“-Da, puiule! O să te rog să iți muți lucrurile în cameră cu Luci, că a lui e mai mare, și veți sta amândoi până începeți facultatea la toamnă.”
“-Dar de ce?” Interveni și Lucian.
“-Tocmai ce am zis. Apartamentul este prea mare doar pentru mine și tatăl vostru.”
“-Și nu! Nu vă răspund la întrebarea cealaltă. O să vedeți acasă despre cine este vorba. Veți avea o surpriză.”

Ușa de la intrare se deschise larg și toți trei pășiră înăuntru. În holul apartamentului i-a întâmpinat o făptură minionă și gingașă, plăcută la vedere, o fată cu părul bălai și chip senin. Vrând să îi salute pe băieți, domnișoara își întinse de îndată mâna subțire, cu piele albă și străvezie.

“-Bună, eu sunt Lilith Prager. Dar toți cei care mă cunosc îmi spun Lili.”

Adam întinse primul mâna, a apucat-o pe a ei, și a rămas blocat pentru câteva secunde, privind la fata de optsprezece ani, al cărui parfum natural, ce trăda ușoare note de tei, mosc și lavandă, îi subjugase simțurile. Ochii ei mari și lucioși păreau că se gândesc la ploaie. Erau de un albastru tulbure, precum cerul zorilor de vară. Puteai să-ți pierzi sufletul dacă priveai prea mult în ei, și riscai să nu ți-l mai găsești.

Lilith își retrase cu greu măna din strânsoarea lui Adam, și îmbujorată fiind a lăsat privirea în jos.

“-Adam.” Spuse într-un tărziu și tânărul.
“-Luci… Lucian.” A intervenit și fratele sau geamăn, întinzând și el mâna să o salute pe fată.
“-Încântată!” Le răspunse ea zâmbind și având în continuare un roșu natural în obrajii ei sensibili.
“-Mi-a spus mama voastră că sunteți gemeni, dar voi sunteți ca două picături de apă. Nu cred că voi ști cum să vă deosebesc.”

Toată lumea a zâmbit și atmosfera s-a destins rapid. Băieții nu mai păreau să fie deranjați de faptul că a apărut o nouă persoană în casa lor. Acest lucru o bucura enorm pe Maria, care miza pe ideea că fii săi o vor accepta ușor pe fata venită în gazdă.

La prânz a ajuns și tatăl lor acasă și s-au așezat cu toții la masă. Păreau o mare familie formată din ambii părinți, cei doi băieți și Lilith. Cu toții se comportau de parcă o știau de mult timp pe noua venită. Cei doi soți se uitau cu drag la tinerii adulți, cochetând în sinea lor cu ideea că acum o au și pe fiica ce le-a lipsit dintotdeauna. Erau bucuroși că nu vor rămâne singuri după plecarea băieților la facultate. Mereu le-au plăcut copiii și i-a încântat faptul de a avea grijă de cineva.

“-Spunem o rugăciune înainte să mâncăm?” A întrebat timidă Lilith.

Cei patru s-au uitat mirați unul la celălalt și au zâmbit discret.

“-Noi nu facem asta.” A zis Adam, cu o foarte vagă notă de sarcasm în glas și cu un ușor rânjet în colțul gurii.
“-Dar putem începe să o facem. De ce nu?” A intervenit Maria prompt. “-Lili, ești tu drăguță să spui rugăciunea și să ne înveți și pe noi?”

Lilith a aprobat zâmbitoare și apoi și-au dat mâinile cu toții, de parcă se pregăteau să facă o sesiune de spiritism sau ceva de genul.

Ziua călduroasă de vară a trecut rapid. Amurgul târziu, specific lunii lui cuptor, a acoperit totul, vărsând peste oraș întregul zăduf de peste zi. Liniștea se așternuse atât pe străzi, cât și în sânul familiei Popescu. Băieții se organizaseră și mutaseră lucrurile lui Adam în dormitorul cel mare, orânduind totul după bunul lor plac.

La un moment dat, Adam și-a dat seama că a uitat încărcătorul telefonului în priza de lângă fostul său pat. Din pură obișnuință și inerție, sau poate uitând pe moment de noua locatară, a deschis ușa de la dormitor fară să mai bată. În aceeași fracțiune de secundă își amintește totul și jenat fiind de ceea ce făcuse, se corectează repede încercând să o închidă la loc. Însă era prea târziu pentru el. Privirea i s-a așezat rapid pe Lilith, care stătea în genunchi, la marginea patului, cu mâinile împreunate și ochii închiși, în poziție de rugăciune.

Cu ușa numai puțin întredeschisă și încercând să nu facă niciun zgomot, Adam o privea doar cu un singur ochi. Tânăra era îmbrăcată cu o cămășuță de noapte scurtă, de vară, ce se ridicase la fund, lăsând să se vadă partea de jos a unui posterior generos și rotund, în contrast cu mijlocul său subțirel. Chiar dacă el nu era foarte credincios, nu putea să nu aprecieze ironia. Părea o ispită trimisă de însuși Dumnezeu, un test pentru Adam desprins parcă dintr-o poveste biblică.

Fesele ei albe și rotunde, pe jumătate expuse, îl ademeneau pe tânărul absolvent, precum un fruct copt și suculent ce iți stârnea glandele salivare spre a veni să îl guști. Murmurul suav al vocii ei cristaline de copil, ce rostea cu sfințenie cuvinte mistice, dar și parfumul rural de flori proaspete ce răzbătea din dormitorul fetei, i se cuibăreau flăcăului în minte și în suflet, ca un drog vaporos ce îl absorbi involutar atunci când plutește în jurul tău. Un fior lăuntric a început să vibreze ușor în tot corpul lui Adam, încânt membrul său intim ce zăcea ascuns în pantaloni s-a trezit la viață, ridicandu-se pe furiș și împingând cu încăpățânare în stofa satinată a pijamalelor sale.

De emoție, sau poate de euforie, mâna sa stângă cu care se sprijinea de clanță a alunecat lovind cu dosul palmei în placajul superficial al ușii, producând un zgomot scurt precum un ciocănit solitar, fapt ce i-a trezit pe amândoi din reveriile în care erau cufundați. Lilith s-a întors rapid cu fața către ușă, privindu-l drept în ochi pe Adam. Văzând ușa întredeschisă și pe băiat intrat deja pe jumătate în cameră, aceasta s-a rușinat de postura în care a fost găsită și, întrerupându-și de îndată rugăciunea, a început să tragă de cămașa de noapte în jos pentru a-și acoperi părțile intime.

“-Iartă-mă! Nu am vrut să dau buzna peste tine, am alunecat.” Bâigui Adam timorat. “-Voiam doar să îmi iau încărcătorul…”
“-Intră, te rog!” Îi spuse Lilith, afișând un zâmbet de complezență. “-Îmi spuneam rugăciunea, nu mi-am dat seama că mă vede cineva.”

Fiorul produs de faptul că a fost prins spionând-o pe tânăra elevă, s-a împletit într-un mod meschin cu libidoul amplificat anterior de imaginea șezutului dezgolit, crescându-i pulsul și sporindu-i bătăile inimii, în așa fel încât o cantitate impresionantă de sânge a năvălit rapid în membrul pe jumătate trezit, producând una dintre cele mai tari erecții pe care Adam le experimentase în scurta sa existență până în acel moment.

Pe jumătate expus de după tocul ușii, zâmbind tâmp și rămas fără cuvinte, cu mâna stangă încă ținând zdravăn de clanță, flăcăul a început să își maseze penisul cu cealaltă mână, ascunzându-și erecția de privirile fetei, într-o încercare disperată de a-l calma și a-l face să se retragă în cochilia sa de pliuri.

“-Poți intra să îl iei. Nu mă supăr.” Insistă Lilith privind nedumerită la băiatul ce rânjea static și sinistru la ea.

Fata s-a așezat pe pat, și-a luat o carte de rugăciuni și a început să citească din ea. Adam o privea mut. Buclele ei aurii, radiind a curățenie și prospețime, se revărsau neglijente pe umerii săi subțiri. Din profil părea o măicuță tânără, cu nasul mic și cârn, buze cărnoase, obraji albi și îmbujorați, gene lungi, ochi mari și blajini. Cămășuța de noapte, cu model brodat acoperea în partea de sus o pereche de sâni cărnosi, cu sfârcuri tari ce înțepau în materialul mătăsos facandu-și simțită prezența. Picioarele ei cu coapse împănate, ieșeau aliniate și cuminți de sub cămașa terminată în dantelă neagră. Gleznele subțiri îi complimentau tălpile goale și albe ce mângâiau covorul persan din cameră. Mâinile-i fine, cu degete firave și lungi, țineau ca un fluturaș cartea de rugăciuni, lăsând să se observe o manechiura simplă dar îngrijită, fară o culoare anume, pe care lucea un lac transparent.

Profitând de faptul că nu mai era atentă la el, dar și de lumina cam difuză din camera fetei, Adam a decis să intre și să iasă rapid, în speranța că aceasta nu va observa nimic. Pe la jumătatea drumului, în timp ce pășea tiptil și mergea încovoiat de parcă îl dureau șalele, aude iar glasul domnișoarei.

“-Ce ai pățit de mergi așa? Te doare ceva?”
“-Mhm.” Murmură rușinat flăcăul, stând cu ambele mâini în zona inghinală.
“-Te-ai lovit acolo?” Întrebă îngrijorată Lilith.
“-Sunt bine, e totul bine, doar iau încărcătorul și plec.” Zise Adam grăbind pasul.
“-Lasă încărcătorul și vino să îmi arăți. Am niște creme care ajută la inflamații, sunt naturale, le face mama mea în casa de la țară.”

Văzând că nu mai are scăpare, Adam s-a apropiat timid de patul pe care se afla așezată fata. Cum el stătea în picioare și fiind destul de înalt, iar fata stând pe pat și micuță, a ajuns cu umflătura la mai puțin de jumătate de metru de chipul ei. Se uita în jos la propria sa erecție, cu o privire tălâmbă de copil care a “făcut buba” și cu ambele mâini neputincioase atârnate pe lângă corp. Cu ochii sai albaștri, mari și larg deschiși, și cu buzele întredeschise în semn de uimire, Lilith privea la crescatura imensă de sub pântecele băiatului, acoperită doar de țesătura pantalonilor de pijama.

“-Spune-mi drept, ce ai ascuns în pantaloni? Ai pus ceva acolo că să râzi de mine?”

Tonul fetei s-a preschimbat ușor într-unul mai furios. Era convinsă că Adam i-a pregătit o farsă și intenționează să râdă acum de ea. Fiind o fată cuminte și silitoare, venită de la țară, ea nu mai cunoscuse intim niciun băiat până în prezent. Viața ei amoroasă până la optsprezece ani se rezumase la câteva săruturi sterile, efectuate doar cu buzele, cu unul sau doi flăcăi din sat și atât. A fost învățată de către mama ei că trebuie să se păstreze pură, și că se va așeza la pat doar cu un singur bărbat, viitorul ei soț, și asta numai după căsătorie.

“-Nu am ascuns nimic, iți jur… ăăă… e doar un accident atât. Te rog să mă ierți!” Îi spuse Adam mâhnit de situația jenantă în care se afla. “-Daca vrei iți arăt… ăăă… scuze nu am vrut să zic asta, dar nu știu cum altfel să te conving că nu mint.”
“-Cum adică să îmi arăți? Adică să iți dai pantalonii jos?” Veni replica fetei pe un ton tăios.
“-Dacă asta vrei o pot face să știi.”
“-Sunt convinsă că ai un tub de spray sau ceva tare acolo. Uite o să ating ușor prin pantaloni ca să mă conving. Este bine cum zic?”

Băiatul își ridică și își coborâ rapid capul de câteva ori în semn că aproba ceea ce a propus Lilith.
Tânăra își întinse mana și atinse ușor, prin pantaloni, vârful mădularului învârtoșat pentru a se convinge că e un tub de metal. Nu putea crede că e altceva, nu avea cum să fie altceva, era atât de mare. Atunci când degetele sale firave au simțit textura moale și plăcută a tânărului falus, fata și-a retras mâna de îndată scoțând un mic chicot involuntar. Și-a ridicat imediat ochii și l-a privit de jos pe tânărul zvelt din fața ei. Adam era puțin spus îmbujorat, se înroșise ca un rac, îi frigeau urechile și își musca buza de jos în semn de rușinare.

“-Îmi pare rău.” I-a zis Lilith lăsând ochii în pământ.
“-Nu trebuie să iți pară rău. Mi-a plăcut ce ai făcut.” Undeva în sinea lui băiatul își dorea acest lucru. “-Acum mai vrei să vezi ce e în pantaloni?” Spuse el obraznic.

Fata simțea că intra în pământ de rușine. Nu știa ce să mai zică însă o încercau o multitudine de sentimente contradictorii. Nu știa ce e bine și ce e rău. Mama ei ar fi zis că este păcat ceea ce face acum, însă ea simțea că este un lucru nevinovat. Cum putea să fie ceva rău daca amândoi erau de acord și amândurora le plăcea ceea ce se întâmpla?

Mănată de un gând nebunesc și fără să mai reflecte prea mult, i-a zis lui Adam:

“-Dacă vrei și tu atunci arată-mi. Dar doar așa, ca să mă conving că nu mă minți, nu de altceva…”

Acesta s-a conformat și a coborât pantalonii de pijama până la genunchi. Cum nu avea lenjerie pe el, Lilith a avut parte de cea mai explicită experiență de până atunci din toată viața ei. Un mădular lung, erect, plin de vene, cu falusul pe jumătate decalotat și cu vârful umed se îndrepta obraznic spre nasul ei, ratând doar pentru câțiva centimetri atingerea lui. Fata a privit instrumentul preț de un minut, admirându-l de o parte și de alta, vrând parcă să cartografieze fiecare circumvoluțiune a sa, pentru a păstra acele imagini cât mai vii, undeva în adâncul căpșorului ei mic, poate pentru o consultare ulterioară pe tărâmul imaginației.

Păduricea pubiană a băiatului, de un creț lucios, a făcut-o să ridice curioasă privirea și să o compare cu podoaba lui capilară, un păr negru și ondulat. “Mhm” își spuse în sinea ei, admirând similitudinile de formă și culoare.

“-Te rog, dezbracă-te de tot.” Îi spuse fata cu un curaj venit de nicăieri.

Adam a rămas blocat. Nici el nu s-a așteptat la așa tupeu din partea credincioasei fete de la țară. Dar fără să comenteze, și-a scos de tot pantalonii și bluza de pijama, rămânând așa cum era și tizul său biblic în Grădina Raiului.

Lilith a început să îl privească pornind de sus în jos. Îi admira părul ondulat, negru și măricel ce îi împodobea frumos capul și îi dădea un aer dulce. Îi privea ochii verzi, cu nuanțe de smarald crud, nasul acvilin, bărbia și urechile de roman, gâtul său puternic cu o bărbătească proeminență laringeală. Îi măsura din priviri pectoralii naturali și fermi, acoperiți cu un puf asemeni pubisului său. Îi aprecia abdomenul plat cu mici pernuțe de mușchi. Apoi a coborât mai mult, văzând cum partea de jos a pântecelui se prelungește cu acest falnic membru, asemeni unei trompe de elefant. A lăsat capul într-o parte și i-a cercetat curioasă testiculele ferme, specifice unui scrot tânăr. În continuare și-a delectat văzul cu musculatura picioarelor lui drepte, de parcă era o statuie renascentistă, asemeni lui David, sculptată cu gust și pregătită oricând pentru a fi apreciată de trecători.

Totul s-a petrecut într-o deplină liniște, preț de câteva minute. Se priveau tăcuți, relaxați și senini, de parcă se știau dintotdeauna.

“-Poți să te îmbraci.” A rupt tăcerea Lilith.
“-Asta a fost tot?”
“-Da. Acum voi ști mereu când ești tu, și când este fratele tău. Nu vă voi confunda niciodată.” Zise fata cu un zâmbet complice pe buze.
“-Ia-ți încărcătorul și mergi la fratele tău în cameră.” A adăugat ea pe un ton autoritar. De parcă acum îl avea pe tânăr la degetul său mic.

Adam s-a conformat zâmbind. ÎI plăcea că ea devenise mai curajoasă și mai dominatoare. Și-a luat tacticos încărcătorul și a ieșit pe ușă, nu înainte de a arunca o ultimă privire către Lilith care se prefăcea foarte absorbită de cartea de rugăciuni, fară să mai ridice ochii de acolo.

“-Noapte bună.” Zise scurt domnișoara, vrând parcă să-l facă pe acesta să plece mai repede.
“-Noapte bună, Lili!” Răspunse Adam, închizând ușa în urma sa.

[Poză de pe Pixabay]