Prima zi de muncă

Timp estimat de citire: 13 minute

Și acum îmi aduc aminte cu ușurință ziua respectivă, era o zi ploioasă de luni, la finalul lui septembrie. Mergeam pentru prima dată la muncă. Doar ce absolvisem facultatea și eram încrezător că voi reuși în viață. Auzisem multe sfaturi despre cum să mă comport la job, să fiu serios, să ajung devreme, să plec ultimul, să zâmbesc mult. Atât de multe sfaturi primisem și atât de multe lucruri citisem despre cum să te comporți ca angajat încât nici nu mai eram eu, eram un produs comun al minților celorlați, un pachet de gânduri ce nu îmi aparțineau. Dacă îmi trăgeai atunci o palmă, atât de fraier eram, că aș fi zis “Mulțumesc”.

Ies de la metrou cu puhoiul de oameni încercând să nu mă ating de prea mulți și totuși să mă grăbesc în același timp. Era un sentiment ciudat, intimidant, parcă mă sufocam. După vreo 5 minute de mers ajung în fața clădirii de birouri. O clădire imensă de sticlă din zona de nord a capitalei se înălța deasupra mea. Dau să intru încrezător și imediat dau nas în nas cu securitatea clădirii.

“- Unde mergi?” m-a întrebat gardianul, puțin iritat.
“- Bună ziua. Aici lucrez…” Am răspuns șovăitor. “- Să vă arăt legitimația…”

Am făcut formalitățile și am continuat spre turnicheți. Apropii cardul magnetic, însă portița nu se deschidea. Mai încerc o dată, nimic.

“- Prima zi?” se auzi o voce feminină din spatele meu.
“- Da, bună ziua!” am răspuns prompt, de parcă eram în armată.
“- Lasă-mă să te ajut eu. Probabil nu e încă activ.” răspunde ea.

Acum că m-am întors am reușit să o văd. Era o doamnă sau domnișoară, nu puteam să îmi dau seama exact. Aș fi putut să zic că are în jur de 30 de ani, dar modul în care era aranjată o făcea să pară mai tânără. Era o tipă minionă, slăbuță, cu cel puțin un cap mai mică decât mine și îmbrăcată office. Avea pantofi negri, cu tocuri foarte înalte, probabil să mai ajusteze puțin din statura ei mică. Piciorele-i subțiri erau acoperite de niște ciorapi lucioși și transparenți. În partea de jos purta o fustă scurtă și îndrăzneață de un roșu plăcut, nu foarte țipător, dar nici cuminte. În partea de sus avea o cămașă neagră, simplă și de efect. Un decolteu generos ascundea parțial niște sâni medii, rotunzi, ce te făceau să zăbovești cu privirea mai mult decât trebuie. Sus completa cu o pereche de ochelari negri, cu ramă grosuță, ce îi scoteau ochii verzi în evidență. Un păr roșu, lung și drept îi împodobea micul ei cap. Buzele-i frumos conturate ascundeau un zâmbet vag ce emana o bună dispoziție, dar și o seriozitate în același timp.

Ajungem la lifturi.

“- La ce etaj?” m-a întrebat ea.
“- Aaa, nu știu sigur, la interviu am fost la 9, la IT…”
“- Ești noul tip de la IT?”
“- Da, bună, Robert sunt..” și am întins mâna spre ea pentru a face cunoștință.
“- Bună, Ana sunt, de la Marketing” întinse și ea mâna în timp ce îmi zâmbea mai mult acum. “- Hai cu mine, mergem în aceeași direcție”.

Începusem să mă relaxez deja. Îmi cunoscusem primul coleg și totul începea să prindă contur pentru mine. Eram în prima zi de muncă, nu îmi venea să cred. Dar încă mă simțeam ca un extraterestru. Mai ieri eram student și tot ce știam era doar să merg la cursuri și la cămin. Acum eram într-un loc nou, futurist, cu pereți de sticlă, cu senzori, camere și oglinzi peste tot. Ieri intram în voie oriunde, azi trebuia să am card magnetic ca să pot intra. Să fie și activ. Parcă emigrasem în altă țară. Toți în lift păreau siguri pe ei. Unul se uita la ceas pesemne că se grăbea, doi dezbăteau ultimele știri, alții stăteau relaxați pe telefon. Ana era în față, își verifica și ea telefonul. Parfumul ei mă înnebunea. Părea un parfum scump, cu aromă de mosc, ce îți lăsa o impresie de persoană importantă. Stătea cu spatele la mine căci așa nimerisem fiind aglomerat. Nu mi s-a părut lipsă de respect, chiar m-am bucurat de priveliște. Nu m-am putut abține și m-am uitat în jos. Părul ei drept se oprea deasupra fundului. Avea un fund bombat, bine pus în evidență de fusta ei roșie. Era clar pentru mine: ea juca în altă ligă. Nu eram nici eu urât, dar nu cred că s-ar fi uitat la unul ca mine.

Și cum stăteam eu în lift, drept, așteptând cuminte să ajungem la etajul 9 și se mai și oprea din etaj în etaj să coboare câte unul, Ana stătea cam lipită de… mădularul meu. Recunosc, la început nu aveam loc, adică știți cum e la București, aici nu că nu ești singur, aici nu ai loc să îți dai haina jos când ți-e cald pe metrou de câți oameni sunt. Cu cât urcam mai sus cu liftul, se făcea loc, dar parcă Ana căzuse pe gânduri, … și nu numai pe gânduri, și uitase să se mai demarce puțin. Îți dai seama, nu am zis nimic, doar nu eram prost să mă plâng de așa ceva. Ajungem la 9 și ieșim din lift.

“- Succes, Robert. Ne mai vedem pe aici.” zise ea.
“- O zi bună, mulțumesc la fel, Ana!”

La birou mai erau doi băieți. Unul era Marius, șeful meu, cel cu care dădusem și interviul, celălalt era Alin, un coleg mai vechi aici. Mă instalez, mă configurez, tot ce trebuie în prima zi. Cum noi eram băieții de la IT, tot noi ne făceam singuri setup-ul. Măcar mi-am ales ce laptop am vrut eu. Îmi prezintă șeful aplicația de ticketing, vezi asta, vezi aia, aici primești task-urile, aici bifezi când le-ai rezolvat, chestii de muncă, știți și voi.

Trece repede timpul și vine pauza de masă. Cum șeful nu a putut să vină fiind prins cu niște ședințe am mers doar eu cu Alin la masă. Ne luăm ce trebuie și ne așezăm să mâncăm. La un moment dat trece prin fața noastră un grup de 3 fete. Una dintre ele era Ana. Eu îi zâmbesc, ea îmi zâmbește, dar se și oprește. Se opresc și celelalte cu ea și Ana mă salută.

“- Bună, Robert. Poftă mare.”
“- Bună, Ana. Merci. Scuze el este Alin, noul meu coleg.”
“- Da, pe Alin îl știm, e băiatul nostru favorit de la IT” și zâmbesc toate trei. “- Acum că ai venit și tu vom avea doi băieți favoriți”.

Era să mă înec. Am zâmbit și m-am făcut roșu la față. Ele au zâmbit toate și au plecat spre zona de mâncare. V-am zis că sunt încă timid. Încă sunt. Alin începe să râdă de mine.

“- Ce ești mă roșu așa, zici că ești rac” Și continuă să râdă. “- Îți plac fetele noastre, ah? Dar văd că ți-a zâmbit Ana. Bravo coițe. Ana e cea mai tare de aici”.

Mă prefac că mă amuz și eu dar eram super rușinat în sine mea. Băga-mi-aş… fix acum trebuia să mă blochez. Nu am reușit să îi răspund nimic, nici Anei și nici lui Alin. Și ce optimist venisem la muncă. La naiba cu toate.

E ora două, încă fac digestia. Te ia un somn la muncă după pauza de masă ceva de speriat. Încă mă gândeam la cele petrecute. Mă gândeam la Ana, chiar îmi plăcea mult, dar eram convins că nu se va uita la mine. Adică, pe lângă faptul că e super tipa, e și mai mare ca mine cu vreo 7 ani probabil. E clar că are viața ei. Stând eu și gândind la verzi și uscate apare o notificare pe aplicația de ticketing. Când mă uit la detalii spunea despre ceva probleme cu telefonul fix la utilizatorul Ana Ionescu. O fi ea? O fi altă Ana? Îl întreb pe Alin, unde este biroul Anei Ionescu. Îmi spune că tot pe etajul 9 dar în aripa din vest, deci partea opusă de unde eram noi. Văd în ticket că era urgent. Îmi iau inima în dinți și merg spre locul unde mi-a indicat colegu meu. Ajung acolo și văd un birou de sticlă. Era tipa noastră la calculator, singură. M-am gândit atunci că sigur are o funcție de conducere ceva, altfel de ce ar avea un birou numai pentru ea. Dau să intru.

“- Bună, Robert. Să știi că am o problemă cu telefonul și mă grăbesc să rezolv că am de efectuat un apel important”, zise Ana cu o voce serioasă.
“- Ok, verific.”
“- Servești ceva dulce?” și îmi întinse o cutie cu bomboane.
“- E ziua ta?” întreb eu.
“- Nu, nu, așa servesc eu oamenii care vin în vizită.”

Iau bomboana și o mănânc să nu par nesimțit. Mă uit pe biroul ei la telefon să văd ce are. Lângă telefon văd cărțile de vizită. Mă uit să văd ce scrie: “Marketing Senior Manager”. Îmi zic în sinea mea okkk… e șefă deci.

Ana s-a dus lângă geamurile de sticlă și a început să deruleze jaluzelele. M-am uiat mirat, nu știam de ce face asta. Nu am dat prea mare importanță și m-am aplecat să intru sub birou să verific mufele, să văd de ce nu are semnal telefonul de tip IP Phone pe care îl folosea.
După ce a terminat de derulat toate jaluzele am auzit cum a închis și ușa cu cheia. Apoi m-a întrebat:

“- Scuză-mă, trebuie să trimit un e-mail important, este ok dacă merg puțin până la laptop?”

Nu am apucat să zic nimic, eu fiind sub biroul ei. Imediat s-a așezat pe scaun. În acest moment am rămas perplex. Am observat că nu mai purta dresurile pe care le văzusem de dimineață. Avea picioarele goale dar apropiate. Se vedea frumos pielea ei fină și am simțit mirosul plăcut de cremă de corp. Încă nu puteam să văd nimic. Nu la mufe, că nu mă mai uitam demult acolo. Nu puteam să văd nimic între picioarele ei că le ținea lipite. În timp ce tasta ceva la laptop începe ușor să își depărteze picioarele. Rămân de-a dreptul blocat. Acum vedeam perfect. Efectiv mă uitam direct la ea între picioare și fiind și foarte aproape puteam să văd tot. În acel moment mă întreabă fără nicio jenă:

“- Îți place ce vezi?”

Nu știam ce să răspund. De abia respiram băgat acolo sub birou. Mă uitam fix la vaginul ei și nu știam ce să zic mai departe. Cred că doar am scos un fel de mormăit, altceva nu am putut zice.

“- Dacă îți place ce vezi îți dau voie să săruți tot ceea ce îți place!”, zise Ana cu o voce la fel de serioasă și sigură pe ea.

Îmi dădea cu virgulă în momentul acela. Părea foarte serioasă dar nu știam dacă este serioasă. Inima îmi bătea cu putere și cred că mă făcusem iar roșu ca racul la față. Totuși m-am lăsat purtat de euforia momentului și am început să o sărut pe un genunchi, apoi pe celălalt. Pula începuse să mi se întărească. Nu prea știam ce să fac mai exact.

“- Poți să-ți folosești și mâinile, să știi!” zise în continuare ea.

Cu ambele mâini îi masam gleznele-i subțiri în timp ce continuam să o sărut pe coapse din ce în ce mai sus. Am descălțat-o încet de ambii pantofi. Îi masam tălpile, gleznele, gambele, totul mirosea frumos și se simțea plăcut la atingere. Ea a început să geamă și să depărteze picioarele mai mult. Simțeam mirosul păsăricii ei la propiu. Mirosea foarte bine, a pizdă tânără. Deja penisul meu era așa de tare că împingea în blugi ca un berbec. Ana mi-a cuprins capul cu mâinile. Se juca cu părul meu ondulat masându-mă pe creștet. Apoi a început să mă tragă ușor sprea pizda ei. Mi-am băgat ambele mâini pe sub fustă și am prins-o de buci. Fusta era acum complet ridicată de puteam să-i văd abdomenul. Hotărât am tras-o de fund mai aproape de mine. Am lipit buzele mele de buzele păsăricii ei și am început să ling ca un nebun. A gemut odată scurt și puternic. Mi-a fost frică să nu ne audă cineva. Apoi s-a oprit, semn că și ei probabil i-a fost teamă tot de același lucru. Îi lingeam clitorisul cu poftă. Aveam ce să ling, avea un clitoris proeminent, fapt ce mi s-a părut neașteptat la statura ei minionă. Am început să îi sug la propriu clitorisul, nu mă mai complicam cu linsul. Îi sugeam toată pizda deja. Ea se uda încontinuu. Începusem să cobor și să urc cu limba și să sug toată vulva ei ca un flămând. Ea gemea încet și des, din ce în ce mai des. Se uda din ce în ce mai mult. Mă strângea de cap cu mâinile și mă trăgea spre ea de parcă voia cumva să mă introducă în ea. Am înțeles mesajul și am început să îi întroduc limba. Făceam mișcări rapide de supt, lins și introdus limba, supt, lins și introdus limba. Mi-am coborât una din mâini spre pulă. Am început să mi-o frec pentru că deja mă durea, nu mai avea loc în pantaloni. Cu o mână o strângeam de o bucă, cu o mână îmi frecam pula și cu fața eram băgat tot în pizda ei. Preț de câteva minute bune am fost amândoi în delir. Nu mai știam efectiv pe ce lume suntem. La un moment dat a început să mă strângă de cap cu picioarele și a început să tremure. Eu mă chinuiam cu ambele mâini să i le depărtez cât să mai pot respira și sugeam cu sete în continuare din ea. Deja-i înghițisem de câteva ori sucul ei dulce. Câteva tresăriri puternice ale Anei au făcut scaunul să se miște. M-a strâns tare în pizda ei care acum pulsa. La un moment dat a gemut încă odată puternic și apoi și-a ținut respirația timp de câteva secunde bune. Doar simțeam cum tremura, cum pulsa și cum își ținea respirația. Apoi mi-a spus cu o voce stinsă:

“- Gata, nu mai pot, am terminat…”

[Poză de pe Pixabay]